Italia și Spania sunt ambele țări mediteraneene, dar nu sunt aproape una lângă cealaltă. Dar limbile lor? Sunt limbile spaniolă și italiană similare sau destul de diferite? Sunt ele reciproc inteligibile?
spaniola și italiana sunt de fapt destul de similare în termeni generali și ure, de obicei, reciproc inteligibile în formele vorbite și scrise între spaniolă și italiană. Ambele limbi sunt limbi romanice derivate din latină cu o bază de vocabular în general similară, cu unele diferențe de punctuație care nu împiedică de obicei comunicarea între cele două limbi.
italienii și spaniolii se pot înțelege, în general, atât timp cât vorbesc încet și clar. Limbile au aproximativ 82% similitudine în cuvinte, împreună cu ordinea identică a cuvintelor în propoziții și vocabular și gramatică similare. Pronunția este principala zonă în care există diferențe.
există o mulțime de înrudite de cuvinte strâns legate sau identice, dar și unele înrudite false și diferențe de pronunție care pot prinde oamenii. Vom trece prin exemplu de fiecare dintre acestea de mai jos.
poate un spaniol și un Italian să vorbească în limbile celuilalt?
având în vedere aceste asemănări, ar putea o persoană spaniolă să meargă în Italia și să fie înțeleasă în spaniolă sau o persoană Italiană să meargă în Spania și să fie înțeleasă vorbind italiană? Răspunsul este copleșitor da de la oamenii care au încercat acest lucru.
privind prin forumuri și postări pe blog, există o mulțime de exemple de oameni care folosesc Spaniola în Italia sau invers și sunt perfect în regulă cu comunicarea. Este posibil să fie nevoie să vorbească încet și clar și să repete de câteva ori, dar există cu siguranță o inteligibilitate reciprocă până la punctul în care fiecare limbă poate fi utilizată în cealaltă țară pentru comunicarea de bază.
Iată un exemplu pe care l-am găsit de spaniolă care lucrează în Italia:
„sunt grec și am studiat Spaniola. Când eram la Roma și voiam să cer indicații, vorbeam practic în spaniolă și la început spuneam doar „Scusi, non parlo italiano ma parlo spagnolo” (Îmi pare rău, nu vorbesc italiană, dar vorbesc Spaniolă), apoi trec la spaniolă. A funcționat perfect.”
și cazul opus al italianului fiind înțeles în Spania:
„mulți turiști italieni vin în Spania, vorbesc italiană și sunt convinși că nu înțelegem niciun cuvânt, dar înțelegem multe lucruri de fapt.”
și o altă relatare interesantă a inteligibilității reciproce a limbilor:
„sunt italian și locuiesc în Londra, am fost într-o pensiune cu băieți spanioli, după 3 zile ne-am înțeles ca prieteni vechi, iar particularitatea a fost abilitatea noastră nebună, nebună de a înțelege nu doar limba: ci semnale ciudate făcute cu ochii sau un gest: un anumit tip de limbaj corporal folosit doar cu familia mea. Un exemplu, am spus „Fii atent această persoană din fața noastră este periculoasă „și mi-am făcut un zâmbet pe față și o mișcare rapidă a ochilor în direcția”problemei”. Au înțeles imediat și au făcut o mișcare rapidă a capului pentru a spune „da, îl caut”, dar foarte repede pentru a masca semnalul”
acestea sunt doar trei dintre multele citate diferite pe care le-am putea alege care subliniază inteligibilitatea reciprocă între cele două limbi. Există un acord universal în acest sens atât din partea italienilor, cât și a spaniolilor, deci este corect să spunem că asemănarea vorbită între cele două limbi este destul de mare. Dintre toate limbile romanice, acestea sunt două care sunt mai strâns legate, deși italiana este probabil mai aproape de franceză în unele privințe.
în mod similar, vorbitorii unei limbi raportează că este destul de ușor să o înveți pe cealaltă, ceea ce nu este prea surprinzător având în vedere similitudinea lexicală de 82% dintre cuvintele din cele două limbi. Învățarea unuia vă oferă o mare parte din calea de a învăța cealaltă; trebuie doar să distingeți regulile specifice de pronunție și să aveți grijă de falsele înrudite, pe care le vom parcurge mai jos.
unele cuvinte similare (înrudite) în spaniolă și italiană
similitudinea lexicală dintre cele două limbi înseamnă practic că există o mulțime de cuvinte în spaniolă și italiană care sunt fie identice, fie foarte asemănătoare și au același sens. Aici sunt doar câteva din multe exemple de aceste înrudite sau cuvinte care sunt similare sau identice.
- Port – puerto În spaniolă și porto în italiană.
- Book – libro în ambele limbi.
- Good – buen în spaniolă și buon în italiană
- Bank – banco în spaniolă și banca în italiană
- Music – musica în ambele
- Art – arte în ambele
- a house – una casa în ambele
- Telephone – telefono în ambele
- always – siempre în spaniolă și sempre în italiană
- supermarket – Supermercado în spaniolă și supermarcato în italiană
- coffee – Caffe în italiană
- vedeți aici câteva cuvinte similare.
unii prieteni falși (înrudiți falși)
spre deosebire de înrudiți sau cuvinte similare, există totuși unii înrudiți falși sau „prieteni falși între cele două limbi – cuvinte care arată și sună similar sau la fel, dar au semnificații diferite. Acestea sunt excepțiile de la similitudinea lexicală de 82% dintre cuvintele scrise între limbile pe care le-am menționat anterior.
acestea te pot prinde în conversație dacă nu ești conștient de ele și pot duce la neînțelegeri cu privire la ceea ce vrei să spui. Iată câteva legături false între italiană și spaniolă.
- Pronto – înseamnă „curând” în spaniolă și „gata”
- Barato – înseamnă ieftin în spaniolă și „înșelat” în italiană
- Burro – înseamnă „măgar” în spaniolă, dar „unt” în italiană
- Pesca – înseamnă „pescuit” în spaniolă, dar poate însemna „piersic” în italiană uneori
- topo – înseamnă „aluniță” în spaniolă, dar „șoarece” în italiană.
- Tiempo – înseamnă „vreme” în spaniolă; tempo înseamnă „timp” în italiană.
- vedeți videoclipul încorporat de mai sus plus aici pentru mai multe legături false între cele două limbi.
pronunție
Aici cele două limbi încep să devină mai inteligibile reciproc, deoarece pronunția este de fapt destul de similară între spaniolă și italiană. Aceasta este ceea ce permite inteligibilitatea reciprocă între cele două limbi, atâta timp cât fiecare persoană vorbește încet pentru a prinde diferențele subtile în cuvinte.
există totuși unele zone în care prounciația este diferită între cele două limbi. Iată câteva reguli generale pentru diferențele dintre pronunția dintre cele două langauges:
- cuvintele italiene tind să se termine cu o vocală; cuvintele spaniole tind să se termine cu consananți.
- dacă un c sau g este urmat de și i sau e, ambele limbi înmoaie pronunția, dar în moduri diferite:
-
- Soft c se pronunță ca ” th „în spaniolă; ca” ch ” în italiană.
- Soft g se pronunță ca „x/h” în spaniolă; ca „j” în italiană.
- pentru a produce un sunet „qw”, utilizați „cu” în spaniolă; „qu” în italiană
- vedeți videoclipul de mai sus pentru mai multe diferențe cu exemple.
-
Vezi și:
- cât de asemănătoare sunt spaniola și portugheza?